Plăcile filtrante de sorbție Hobrafilt® din seria "R" exploatează suprafața internă mare a plăcii filtrante de adâncime, care este ulterior activată de grupuri chimice adecvate. Acestea îmbunătățesc activitatea de sorbție a acestor plăci față de unele impurități cu până la două ordine de magnitudine. Acest lucru permite plăcilor de filtrare de sorbție să separe eficient chiar și cele mai mici particule coloidale și molecule dizolvate, care nu ar fi capturate de un filtru mecanic clasic.

Mecanismul de filtrare

În procesul de filtrare prin plăci filtrante există patru mecanisme de filtrare diferite specificate mai jos. În practică, în urma unei dispersii largi a dimensiunilor elementelor, niciunul dintre aceste patru mecanisme de filtrare nu apare de unul singur în procesul de filtrare, ci întotdeauna există o suprapunere mai mare sau mai mică, care este în cele din urmă crucială pentru rezultatul filtrării.

1. Filtrarea mecanică - filtrarea directă a substanțelor străine prin stratul poros - toate elementele mai mari decât orificiile plăcii filtrante sunt prinse mecanic.
2. Adsorbția electrostatică - interacțiuni moleculare mici numite forțe Van der Waals, care apar între elementele soluției și materialul plăcii filtrante. Astfel, se asigură că în interiorul plăcii filtrante, în celule și canale, sunt prinși chiar și elemente mai mici decât dimensiunea porilor
3. Adsorbția electrocinetică - bazată pe existența așa-numitului potențial Zeta și susținută de plăcile cu eficacitate microbiologică. Efecte excelente împotriva particulelor de impurități, a microorganismelor și a virusurilor cu încărcare electrică negativă suspendate în lichidul filtrat sunt obținute prin schimbarea încărcării electrice negative naturale a plăcii filtrante în încărcare pozitivă - adică potențialul Zeta. Acest lucru se realizează prin modificarea specială cu polielectrolite sănătoase. Datorită acestei modificări, sunt prinse chiar și particule de zece ori mai mici decât dimensiunea porilor plăcii filtrante.
4. Hiperadsorbția - adsorbție masivă pe suprafața porilor indusă de prezența centrelor active care sunt ferm fixate pe suprafața plăcii filtrante. În apropierea acestor centre are loc o aglomerare a particulelor atrase, adică un proces numit floculație de suprafață. Mai ales datorită efectului de coagulare sau floculație, capacitatea de sorbție a porilor este semnificativ îmbunătățită, iar particulele coloidale și moleculele anionice pot fi separate cu o eficiență de 10-100 de ori mai mare decât prin adsorbția moleculară sau electrocinetică.